La 1 aprilie este comemorata Ziua nationala de cinstire a memoriei românilor - victime ale masacrelor de la Fântâna Alba si alte zone, ale deportarilor, ale foametei si altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Tinutul Herta, nordul Bucovinei si întreaga Basarabie, instituita prin Legea 68/2011.

Camera Deputatilor a adoptat la 12 aprilie 2011 propunerea legislativa pentru instituirea acestei zile nationale.

Basarabia, nordul Bucovinei si Tinutul Herta au fost primele teritorii pierdute de România în vara si toamna anului 1940, în contextul celui de-al Doilea Razboi Mondial. La 23 august 1939 fusese semnat, la Moscova, Pactul de neagresiune sovieto-german (Pactul Ribbentrop-Molotov), iar printr-un protocol aditional secret, Germania si URSS îsi împarteau sferele de influenta, articolul 3 al acestuia aratând ca "în privinta Europei de Sud-Est partea sovietica subliniaza interesul pe care-l manifesta pentru Basarabia. Partea germana îsi declara totalul dezinteres politic fata de aceste teritorii".

În urma ocuparii Basarabiei, nordului Bucovinei si Tinutului Herta de catre autoritatile sovietice, populatia româneasca din aceste teritorii a fost supusa unui regim de represiune si deportari.

În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a fost organizata o ampla operatiune de arestare si deportare, fiind vizate 32.423 de persoane din Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Hertei. Oamenii au fost transportati în conditii inumane, în vagoane de marfa închise, în Siberia, nordul Kazahstanului si Uzbekistan, în regiunea Omsk si în alte regiuni. În timpul transportului, care a durat pâna la sase saptamâni, deportatii au calatorit având resurse putine de apa si hrana. La destinatie au fost obligati sa-si construiasca propriile lagare, sa lucreze în conditii foarte grele — temperaturi extreme, norme de munca greu de atins, hrana proasta si putina — toti acesti factori determinând moartea a circa o jumatate dintre ei.

Un alt episod tragic îl constituie masacrele comise asupra unor grupuri de români care au încercat sa treaca granita în România. Ofiteri NKVD au lansat, în primavara anului 1941, zvonuri conform carora granicerii sovietici permit populatiei din aceste teritorii sa treaca granita în România.

În noaptea de 6 spre 7 februarie 1941, un grup compact de circa 400 de români din nordul Bucovinei, din sate precum Coteni, Buda, Boian, Ostrita Hertei, Horecea Manastirii, Horecea Urbana, Plaiul Cosminului s.a. au încercat sa treaca granita pe râul Prut înghetat. Când s-au apropiat de granita majoritatea au fost ucisi de mitralierele granicerilor sovietici si aruncati în gropi comune în albia râului Prut. Doar 57 au reusit sa scape si sa treaca granita în România. Masacrul românilor din Lunca Prutului a ramas în memoria colectiva drept prima crima atroce savârtita de autoritatile sovietice la adresa populatiei din teritoriile românesti.

"Amploarea genocidului este greu de imaginat. Iata cum, dintr-o singura comuna — Mahala — într-o singura noapte — 6 spre 7 februarie 1941 — au fost împuscati de granicerii rusi, lânga satul Lunca (nu departe de Herta) peste 300 de tineri tarani. Într-o singura noapte — 12 spre 13 iunie 1941 — din aceeasi comuna au fost deportati, pentru exterminare în Siberia, 602 persoane. Putine dintre acestea s-au mai întors (...)", se arata in cartea "Amintiri din viata. 20 de ani în Siberia", de Anita Nandris-Cudla (publicata la Editura Humanitas în 1991 si reeditata în 2006). Dintre cei 602 deportati, 210 erau copii sub 15 ani, iar dintre acestia 76 erau copii sub 5 ani.

La 1 aprilie 1941, un grup de aproximativ 3.000 de persoane din mai multe sate de pe Valea Siretului (Banila Moldoveneasca, Davideni, Trestiana, Iordanesti, Patrautii de Sus, Patrautii de Jos, Cupca, Corcesti, Suceveni) au format o coloana pasnica si s-au îndreptat spre granita cu România, purtând un steag alb cu însemne religioase, icoane, prapuri si cruci din cetina. Când s-au apropiat la mai putin de 3 kilometri de punctul de granita Fântâna Alba, în locul numit Poiana Varnita, granicerii sovietici au deschis focul si au tras în plin, ucigând batrâni, copii, femei, pe care i-au aruncat, apoi, în gropi comune, unii fiind îngropati de vii.

Un nou val de deportari din Basarabia are loc în 1949. Operatiunea de deportare de la 6 iulie 1949 s-a înfaptuit în conformitate cu o directiva a Biroului Politic al CC al PCUS care fusese adoptata în aceeasi zi. Potrivit acestei directive urma sa fie stramutate de pe teritoriul RSS Moldovenesti 11.280 de familii de chiaburi, fosti mosieri, mari comercianti, persoane care colaborasera cu organele de politie germane si române etc. Alte arestari si deportari au avut loc la 1 aprilie 1951. (sursa stire: Agerpres - documentare - Ruxandra Bratu; foto: tvrmoldova)