Hocheiul pe gheață s-a jucat, pentru prima dată, în România, la Brașov, la scurt timp după terminarea Primului Război Mondial.

Jocul de hochei pe gheață apăruse, însă, cu mult timp înainte, în Canada, iar în 1908 lua ființă Federația Internațională de Hochei pe Gheață (IIHF).

Patinajul era cunoscut, deja, în zona Brașovului (după unele informații, chiar din secolul al XVII-lea), așa încât folosirea unui puc și a croselor pe gheața unui teren de fotbal, transformat iarna în patinoar, a devenit, repede, un sport practicat în mod curent.

Potrivit Enciclopediei Educației Fizice și Sportului din România — Volumul I, București 2002, în primul deceniu al sec. XX se constituie Comisiunea Sporturilor de Iarnă, care va ține loc, mulți ani, de federație națională de profil. În 1924, iau ființă și primele formații de hochei: Brașovia și Colțea. Un an mai târziu, apare, și în București, cea dintâi formație de hochei, cu numele de Hockey-Club.

În 1927, Hockey-Club și Tenis-Club Român contactează grupările sportive din Transilvania solicitându-le participarea la o competiție națională desfășurată sub egida Comisiunii Sporturilor de Iarnă (FRSI), până la acea dată disputându-se, în 1925, la Brașov, între două echipe din localitate și două din București, o întrecere apreciată drept regională. Având ca trofeu Cupa "Neagu Boerescu", această competiție (câștigată de Hockey-Club) a fost, încă de pe atunci, considerată ca fiind prima ediție a Campionatului Național de hochei pe gheață.

În 1930, se constituie Federația Română a Sporturilor de Iarnă (afiliată, ulterior, la nou creata UFSR), iar la 10 noiembrie 1934 ia ființă Federația Română de Hochei pe Gheață (desprinsă din FRSI).

Foto Agerpres: Cea de-a IX-a ediție a Jocurilor Mondiale Universitare de Iarnă, desfășurate în perioada 28 ianuarie — 7 februarie 1951 la Poiana Stalin (Poiana Brașov de astăzi). În imagine: echipa de hochei pe gheață a României.