Ferdinand Victor Albert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen, al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzollern și al principesei Antonia de Braganza, infanta Portugaliei, și nepot al regelui Carol I (domnitor 1866-1881; rege al României 1881-1914), s-a născut la 12/24 august 1865, la castelul Sigmaringen, în Germania.

A fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa, în 1927. A devenit rege al Regatului României la 10 octombrie 1914, în urma decesului unchiului său, regele Carol I.

La 15 octombrie 1922, s-a desfășurat, la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, ceremonia încoronării regelui Ferdinand I și a reginei Maria.

Coroanei regale de oțel a regelui Carol I i s-au adăugat însemnele Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei, simbolizând actul unirii tuturor provinciilor istorice românești sub sceptrul aceluiași monarh.

Regele Ferdinand I a sprijinit inițiativele care au determinat schimbări majore în structura economică, social-politică și culturală a țării: reforma electorală, bazată pe votul universal (pentru bărbați), reforma agrară (promisă de rege, pe front, în 1917, ca un act de justiție socială, dar și ca o recunoaștere a contribuției țăranilor în haine ostășești la războiul de întregire națională).

Totodată, a fost promulgată o nouă Constituție, prin care s-a asigurat temeiul juridic pentru dezvoltarea României Mari ("Enciclopedia șefilor de stat și de guvern ai României" - Nicolae C. Nicolescu).

Regele Ferdinand I Întregitorul s-a stins din viață în dimineața zilei de 20 iulie, la castelul Pelișor din Sinaia (unde se retrăsese din 27 mai). (foto: www.topromani.ro)